Cred că a fi generos nu ţine de cât ai, ci de atitudinea faţă de ceea ce ai. Cu alte cuvinte, de disponibilitatea de a oferi celorlalţi din ceea ce eşti ca persoană şi ai ca bunuri materiale. Poţi fi sărac şi în acelaşi timp foarte generos. Sau bogat, însă foarte zgârcit. Şi reversul este posibil: un sărac poate fi foarte zgârcit, iar un bogat poate fi foarte generos. Există săraci bogaţi şi bogaţi săraci, dar şi săraci săraci şi bogaţi bogaţi. Poţi să ai foarte puţin şi să oferi foarte mult, sau poţi să ai foarte mult şi să oferi foarte puţin sau deloc.
Nimeni nu se naşte generos. Suntem egoişti, nu încape îndoială. Generozitatea este prin urmare o disciplină. Ea se cultivă, nu vine de la sine. Este o disciplină grea, deoarece îţi cere să te porţi altfel de cum este natura umană.
Există un „secret” al generozităţii: să înveţi să te raportezi la tot ceea ce eşti şi ai ca fiind daruri de la Dumnezeu. Astfel este rupt lanţul lăcomiei, al egoismului, al avariţiei etc. şi eşti nu numai dispus, ci şi capabil să dai. Să te dai.
Meșteșugire de cuvinte 