Cum l-am cunoscut pe fostul papă Benedict al XVI-lea

11 februarie 2013 va rămâne cu siguranță în istorie. Pentru prima oară în ultimii 700 și ceva de ani un papă se retrăgea din funcție. Întreaga lume religioasă, mai ales cea catolică, a fost șocată. De ce a ales Benedict al XVI-lea să renunțe?

Continuarea articolului o puteți găsi aici: https://www.bibliotecarespiro.ro/blog/cum-l-am-cunoscut-pe-fostul-papa-benedict-al-xvi-lea

Advertisements

Să nu fie ucis Cain

Nu cred să existe o carte care să fi avut o contribuție mai mare în lumea noastră la abolirea pedepsei capitale decât Reflecții asupra pedepsei cu moartea (Humanitas, 2008). Analiză a doi mari gânditori, Arthur Koestler și Albert Camus, elaborată la mijlocul secolului al XX-lea, cartea a avut o influență decisivă în această problematică.

Continuarea o puteți citi aici: https://bibliotecarespiro.ro/blog/sa-nu-fie-ucis-cain

Această carte irepetabilă

Am citit cu mare încântare dialogurile dintre scriitorii argentinieni Jorge Luis Borges și Ernesto Sábato. E una dintre cele mai frumoase cărți ce mi-a fost dat să le citesc. Acești doi maeștri ai conversației ar fi putut conversa ore în șir despre literatură, teologie, timp, moarte, vise, iubire, film, amintiri și câte și mai câte. Dovadă cele șapte întâlniri între cei doi (decembrie 1974-martie 1975), facilitate de către Orlando Barone, un scriitor de numai 35 de ani. Nu pot spune decât: citiți-o. Veți înțelege de ce e o carte nu doar memorabilă, ci și irepetabilă.

Referințe:

https://www.polirom.ro/carti/-/carte/3783

Spovedania unui ateu

Ion Aion face prin cartea asta ceea ce nu a făcut toată viața, cel puțin cât a fost preot: se spovedește. O spovedanie spusă din toți rărunchii și până la capăt. Pare că n-a lăsat nimic nerostit. Mi s-a părut că prin această spovedanie vrea să ne trezească pe toți la realitate, să ne zguduie toate temeliile, să ne spulbere toate iluziile…și să ne ajute să ne descoperim pe noi înșine. Căci da, cartea asta nu e numai despre el.

E o mărturisire făcută cu multă inteligență, umor, înțelepciune, cu un real talent în ale scriiturii, deși uneori autorul îmi pare cam slobod la gură (și gând). Cartea asta nu e pentru oricine, deși e pentru toți. Poate că autorul își va fi făcut iluzia asta. Dar nu, nu cred…e prea inteligent pentru a nu-și da seama că în realitate noi, cititorii săi, într-o proporție covârșitoare, ne vom continua viața (aproape) tot atât de nestingherit ca mai înainte.

Oricum ar fi, cine parcurge până la capăt Spovedania n-are cum să nu fie zguduit, măcar într-o mică măsură. Și ăsta mi se pare a fi marele merit al cărții, căci orice ne zguduie, ne transformă.

Referințe:

http://www.curteaveche.ro/spovedania-unui-preot-ateu.html

Pâine pentru drum

Henri J. M. Nouwen este un nume de referință în domeniul spiritualității creștine, totuși prea puțin cunoscut în țara noastră. În general se consideră că au fost trei autori care au avut o influență majoră în SUA secolului XX, în domeniul spiritualității creștine: C. S. Lewis, Thomas Merton și Henri J. M. Nouwen. Născut în Olanda, Henri J. M. Nouwen (1932-1996) va studia teologia și psihologia și se va dedica preoției (confesiunea romano-catolică), profesoratului și scrisului. Cea mai mare parte a vieții și-o va petrece în SUA, unde va fi profesor la renumitele universități Notre Dame, Yale și Harvard. În ultimii 10 ani ai vieții s-a retras în comunitatea L’Arche de lângă Toronto (fondată de Jean Vanier și prezentă astăzi în peste 100 de țări ale lumii), unde a avut grijă de persoane cu dizabilități fizice și mentale grave.

Dintre cărțile pe care le-a scris (39 la număr) au fost traduse până acum în limba română numai trei: The return of the prodigal son (trad. rom. Întoarcerea fiului risipitor, Humanitas, 2017), Behold the beauty of the Lord: praying with icons (trad. rom. Frumusețea Domnului: rugăciunea cu icoane, Editura Presa Bună, Iași, 2001) și Bread for the journey (trad. rom. Pâine pentru drum, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2014). Despre ultima dintre ele, pe care am avut privilegiul de a o traduce, aș vrea să vă împărtășesc câteva impresii în rândurile care urmează.

M-au atras simplitatea, profunzimea, inteligența și pasiunea pentru a trăi o viață pentru Cristos și semeni, ale autorului, – calități pe care le-am descoperit citindu-i o mare parte din cărți și biografia. Pâine pentru drum este alcătuită din mici reflecții pe diferite teme din sfera spiritualității, câte una pentru fiecare zi a anului. De regulă avem nevoie de timp pentru a transpune în experiența noastră cotidiană înțelegerea pe care am dobândit-o asupra unor chestiuni spirituale, așa că recomand o citire zilnică atentă, reflexivă, fără grabă, a meditației pentru acea zi.

Un alt lucru pe care l-am apreciat a fost acela că autorul e plin de compasiune pentru tot ceea ce este vulnerabil, frânt, căzut, păcătos. Unul dintre punctele forte ale cărții cred că e acela de a ne provoca la trăirea unei vieți în care să nu judecăm pe absolut nimeni și să fim îndurători cu cei care (ne) greșesc. Suntem în felul acesta provocați să imităm modelul lui Cristos, ceea ce însemnă – în cuvintele autorului – să ne trăim viața într-un mod la fel de autentic precum a făcut-o El.

Henri J. M. Nouwen a fost un om complex, foarte talentat, însă sfâșiat permanent de o anumită ambivalență pe care s-a străduit toată viața să o armonizeze. Lucrul acesta l-am înțeles mai bine citind în urmă cu câțiva ani excelenta biografie pe care a scris-o Michael Ford (Wounded Prophet: A portrait of Henri J. M. Nouwen). În Pâine pentru drum transpar, pentru cine cunoaște mai bine viața autorului, unele dintre luptele lui personale. Mi se pare totuși încurajator că exemplul lui Henri îi poate ajuta pe laici să înțeleagă că o mare parte din cler se confruntă cu mari dificultăți și probleme (psihice, fizice, spirituale ori de altă natură). Nimeni nu e scutit de ele, indiferent de poziția socială ori de „înălțimea spirituală” la care a ajuns. Tind să cred că toți cei pe care îi considerăm cei mai „avansați” spiritual dintre noi sunt și cei mai încercați, ispitiți etc.

Mi-a mai plăcut și caracterul practic al cărții. Mi se pare că e un jurnal de înțelepciune și credință care poate fi de mare ajutor în zbuciumul cotidianului. Meditațiile pe care le propune pot deveni în felul acesta mici oaze, menite să ne ajute să trecem cu bine „pustiul” zilei, și de ce nu, al vieții.

—————-

Cartea poate fi comandată la adresa: http://galaxiagutenberg.ro/Paine-pentru-drum

O capodoperă a literaturii contemporane: Laur

Laur mi s-a părut cel mai frumos roman pe care l-am citit vreodată. E romanul pe care îmi doresc să-l fi scris eu… Evgheni Vodolazkin e fără îndoială foarte talentat, cu o „scriitură de o simplitate rafinată”, care trece cu ușurință în acest roman „de la real la fantastic și de la cele lumești la cele sfinte, cu un spirit liber în religiozitatea lui inteligentă, cu un umor subtil și o sensibilitate cuceritoare…Ne oferă o carte de o mare frumusețe și profunzime…și ne spune o poveste tulburătoare, pe care o numește ’roman neistoric’ ”(descrierea aparține editurii Humanitas). Apărut în 2012, romanul a primit în 2013 cel mai important premiu literar din Rusia. A fost tradus pentru prima oară în limba română (amănunt care nu poate decât să mă bucure) în 2014, apoi în peste 20 de limbi. A primit numeroase cronici elogioase, atât în România, cât și la nivel internațional.

Am trăit o continuă încântare citindu-l, și nu de puține ori această carte excepțională a reușit să-mi fure lacrimi în colțul ochilor. M-au încântat în primul rând imagistica și metaforele pe care Evgheni Vodolazkin le folosește pentru a exprima Frumosul, senzațiile pe care reușește să le descrie cu o ușurință incredibilă, profunzimea ideilor despre om și lume, și viață, și moarte, și timp, și veșnicie, ș.a.m.d.

Povestea se petrece undeva în secolul XV, însă autorul face din când în când trimiteri la viitor (are inserții cu evenimente petrecute în secolul XIX ori XX, amplasate în povestea generală într-un mod genial). Personajul principal e unul complex. E, pe rând: vraci, nebun sfânt, pelerin și călugăr. Romanul e plin de meditații profunde despre viață și lumea în care trăim, dar și despre viața viitoare și lumea divină. De pildă: Nu există nimic ireparabil pe lumea asta. Ori: totul este unic și irepetabil.

Și-aș putea să mai spun multe, dar poate că nimic nu este mai important acum decât să vă încurajez să-l citiți cât mai grabnic și să vă lăsați încântați la rându-vă…Pentru că veți fi, știu deja asta.

Referințe:

http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/laur