Spovedania unui ateu

Ion Aion face prin cartea asta ceea ce nu a făcut toată viața, cel puțin cât a fost preot: se spovedește. O spovedanie spusă din toți rărunchii și până la capăt. Pare că n-a lăsat nimic nerostit. Mi s-a părut că prin această spovedanie vrea să ne trezească pe toți la realitate, să ne zguduie toate temeliile, să ne spulbere toate iluziile…și să ne ajute să ne descoperim pe noi înșine. Căci da, cartea asta nu e numai despre el.

E o mărturisire făcută cu multă inteligență, umor, înțelepciune, cu un real talent în ale scriiturii, deși uneori autorul îmi pare cam slobod la gură (și gând). Cartea asta nu e pentru oricine, deși e pentru toți. Poate că autorul își va fi făcut iluzia asta. Dar nu, nu cred…e prea inteligent pentru a nu-și da seama că în realitate noi, cititorii săi, într-o proporție covârșitoare, ne vom continua viața (aproape) tot atât de nestingherit ca mai înainte.

Oricum ar fi, cine parcurge până la capăt Spovedania n-are cum să nu fie zguduit, măcar într-o mică măsură. Și ăsta mi se pare a fi marele merit al cărții, căci orice ne zguduie, ne transformă.

Referințe:

http://www.curteaveche.ro/spovedania-unui-preot-ateu.html