Tăcerile lui Dumnezeu

Fie că vrem s-o recunoaștem sau nu, tăcerile lui Dumnezeu în viața noastră sunt mai multe decât ne-am dori. Ba mai mult, în cuvintele lui C. S. Lewis, uneori ni se trântește și ușa în nas. Ultimul film al lui Martin Scorseze, Silence, inspirat din romanul lui Shusaku Endo (Tăcere), are darul de a tulbura și mai mult firava noastră credință că undeva, acolo sus, Dumnezeu ne aude și ne răspunde. Filmul ilustrează foarte bine îndoielile pe care un om credincios și de bună-credință le are în fața suferinței.
Dialogul dintre părintele Ferreira și tânărul călugăr Rodriguez despre rugăciune și suferință e unul dintre cele mai profunde, însă în același timp și unul dintre cele mai tulburătoare din întreg filmul. Vorbind despre suferința creștinilor persecutați în Japonia secolului XVII, Ferreira vine cu o soluție de bun-simț:
„-Ce vei face pentru ei? Te vei ruga? Şi ce vei obţine în schimb? Mai multă suferinţă. Suferinţă pe care doar tu poţi s-o opreşti, nu Dumnezeu!” Da, acționând, omul poate opri suferința pe care o provoacă semenilor săi ori membrilor altor specii. Rugăciunea are meritul ei, însă este de cele mai multe ori ineficientă fără acțiune.
Pentru personajul principal, convingerea că totuși dincolo e Cineva care nu e insensibil la drama lui vine numai printr-un paradox: „Dar chiar dacă… Dumnezeu a fost tăcut întreaga mea viață, până astăzi, tot ceea ce fac, tot ceea ce am făcut, vorbește despre El. În tăcere Ți-am auzit vocea.”*

O fi tăcerea modalitatea lui Dumnezeu de a ne vorbi? O fi acțiunea noastră modul lui Dumnezeu de a ne răspunde la propriile rugăciuni?

* „But even… if God had been silent my whole life to this very day, everything I do, everything I’ve done speaks of him. It was in the silence that I heard your voice.”

Referințe:

http://www.polirom.ro/catalog/carte/tacere-5391/
http://www.imdb.com/title/tt0490215/?ref_=nv_sr_1

Advertisements