A nu judeca

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1)
Probabil că acesta este una dintre cele mai dificile și controversate afirmații pe care Isus le-a făcut vreodată. E foarte greu să nu judeci pe nimeni, niciodată.(1) Viața ne poartă prin atâtea și atâtea situații, dileme, probleme etc. M-am întrebat uneori ce a vrut să zică Isus prin această afirmație și cel mai bun răspuns pe care mi l-am putut da a fost acesta: Nu judeca pe nimeni deoarece nu cunoști nici o persoană în modul profund în care Dumnezeu o cunoaște, și nu cunoști nici motivațiile faptelor sale, istoria sa, luptele sale lăuntrice etc. Vei putea să o judeci numai dacă vei cunoaște toate acestea. Însă atunci când vei ajunge să cunoști toate acestea, nu o vei mai judeca. O vei iubi.

Însuși Isus, care cunoștea inimile oamenilor (Ioan 2:25: “Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El Însuşi ştia ce este în om.”) , nu-i judeca. (Ioan 8:15: „Eu nu judec pe nimeni.”)
Am experimentat de câteva ori în viață acest simțământ, când nu am judecat pe nimeni, când am privit orice persoană cu deplină înțelegere, când am lăsat toată judecata în mâna lui Dumnezeu. A fost un simțământ profund de eliberare, care mi-a adus o mare bucurie în inimă.

„O prezență care nu judecă”, scria Henri J. M. Nouwen, este „una dintre cele mai frumoase roade ale unei vieți spirituale adânci.” Să ne rugăm – mai mult, să avem parte de acest har.

————–
(1) Conform DEX, a judeca= a) a-ți forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurările, urmările etc.; a discerne, a chibzui. ;b) A critica, a condamna, a mustra.