Ce m-a învățat Ingmar Bergman despre dragoste

Nu am văzut decât foarte puține filme de Ingmar Bergman, însă de fiecare dată am fost foarte impresionat de profunzimea lor. Bergman și-a scris pentru cea mai mare parte din filme și scenariile, lucru care nu poate decât să mă bucure. De ce? Deoarece toate filmele lui (vorbesc despre cele pe care le-am văzut) au dialoguri profunde, filosofice (cu precădere existențialiste) și aduc în prim-plan teme cu adevărat importante. În Through a Glass Darkly (Ca într-o oglindă), tema cu care își încheie într-un mod splendid filmul este cea a iubirii. Filmul are numai patru personaje: David (tatăl), Minus (fiul), Karin (fiica) și Martin (ginerele, soțul lui Karin), deci e unul minimalist.

Minus este un adolescent frustrat de faptul că nu reușește să comunice într-un mod autentic cu tatăl său. Sora lui, Karin, e schizofrenică și tocmai revenise de la un tratament psihiatric. La un moment dat cei din familie sunt nevoiți să o retrimită la tratament deoarece crizele de schizofrenie reveniseră cu putere. În contextul acesta, spre finalul filmului, are loc dialogul dintre tată și fiu.

Minus simte că lumea lui se prăbușește (din cauza a ceea ce i se întâmplă lui Karin, dar mai e și un motiv ce ține de atracția lui sexuală –reprimată- față de aceasta). Tatăl îi spune că va depăși problemele cu care se confruntă dacă va avea ceva de care să se prindă. Și apoi îi împărtășește din experiența lui de viață, care nu fusese tocmai una fericită (la un moment dat încercase chiar să se sinucidă – lucru pe care îl aflăm mai înainte de dialog). Ceea ce l-a ajutat să reziste durității realității, îi mai spune, a fost descoperirea că dragostea există cu adevărat în lumea noastră, în numeroase feluri și chipuri, că nu e doar un concept fără substanță, care sună frumos și nu are nici o acoperire. Că dragostea însăși e un argument pentru existența lui Dumnezeu ori e chiar ceea ce noi oamenii numim Dumnezeu, asta nu o poate ști cu certitudine. Însă ceea ce știe e faptul că dragostea este reală. Că ea i-a umplut goliciunea sufletească și i-a transformat deznădejdea într-o dorință puternică de a trăi.

Dacă e așa cum spui, îi răspunde fiul, de vreme ce o iubim, asta înseamnă următoarele: Karin e înconjurată de prezența lui Dumnezeu. O va putea ajuta lucrul acesta? mai întreabă Minus. Tatăl îi răspunde cu convingere că da. Aceasta este cea de-a doua idee profundă despre dragoste pe care Bergman o aduce în discuție: că atunci când iubim într-un mod autentic o persoană, o înconjurăm cu prezența lui Dumnezeu. Ba mai mult, că atunci când o iubim așa, i-L revelăm.
Ultima scenă îl prezintă pe fiu, rămas singur și vizibil emoționat, exclamând: “Tata mi-a vorbit!” Era pentru prima oară când tatăl îi vorbise cu adevărat.

Referințe:

1. http://www.imdb.com/title/tt0055499/?ref_=nv_sr_1

2. Dialogul

Minus: – Dad…
– I’m scared, Dad!
– I sat in the wreck, holding Karin, when reality cracked.
– Do you understand what I mean?
Father: -I understand.
Minus: -Reality… cracked, and I fell out.
-It’s like in dreams…
-Anything can happen.
-Anything!
Father: -I know.
Minus: -I can’t live in this new world.
Father: -Yes, you can. But you have to have something to hold on to.
Minus: -What would that be – a god?
-Give me a proof of God!
– You can’t.
Father: – Yes, I can.
-But you have to listen carefully.
Minus: -Yes… I need to listen.
Father: -I can only give you an indication of my own hope.
-It’s knowing that love exists for real in the human world.
Minus: – A special kind of love, I suppose?
Father: – All kinds, Minus.
-The highest and the lowest, the most ridiculous and the most sublime.
-All kinds.
Minus: – The longing for love?
Father: – Longing and denial.
-Doubt and faith.
Minus: -So love is the proof?
Father: -I don’t know whether love is proof of God’s existence, or if love is God.
Minus: -For you, love and God are the same?
Father: -I rest my emptiness and dirty hopelessness in that thought.
Minus: -Tell me more, Dad!
Father: -Suddenly the emptiness turns into abundance and hopelessness into life.
-It’s like a reprieve, Minus…from a sentence of death.
Minus: -Dad… if it is as you say, then Karin is surrounded by God,since we love her.
-Could that help her?
Father: -I believe so.
Minus: – Dad?
– Would you mind if I go for a run?
Father: -Run off. I’ll make dinner.
-See you in an hour.
Minus: -Dad talked to me!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s