A fi buni cu cei răi

Probabil că nimic altceva din Noul Testament nu e mai provocator pentru creştini decât celebra ‘Predică de pe Munte’ a lui Isus. Şi mă voi referi aici la condiţiile care ni se cer pentru a fi numiţi fiii Tatălui ceresc: iubiţi-vă vrăjmaşii, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, rugaţi-vă pentru cei care vă oprimă sau persecută, ori pentru cei care se poartă rău cu voi, iar dacă cineva vă loveşte peste un obraz, să i-l întoarceţi şi pe celălalt, daţi cu împrumut cuiva de la care nu mai nădăjduiţi să căpătaţi înapoi…(Matei 5: 38-48; Luca 6: 27-36)

Lucruri imposibile! am zice, la o primă vedere. Dar oare ne-ar cere Dumnezeu să facem toate acestea fără ca El să ne fie pildă?
Dacă privesc la viaţa lui Isus,aşa cum apare descrisă în mod special în Evanghelii, apoi în întreg Noul Testament, pot spune fără nici o ezitare că El a trăit întocmai cu cele rostite. Ni se mai spune că Dumnezeu e bun şi cu cei răi şi cu cei buni şi că le dă soare, că face să plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Modul Lui nediscriminatoriu de a se raporta la oameni e ceea ce ni se cere şi nouă. Căci dacă am face bine ori ne-am purta bine numai cu cei buni şi recunoscători, cu ce am fi diferiţi faţă de cei răi? Şi păcătoşii fac la fel între ei, ne spune apostolul Luca.

Aşadar, pentru a fi numiţi fii ai Tatălui ceresc ni se cere lucrul cel mai greu cu putinţă: să fim buni cu cei răi.
Pentru mine, a fi bun cu cineva rău nu înseamnă să-i aprob comportamentul. Din contră, dezaprob comportamentul care instigă la ură, răutate, violenţă, abuz etc. A fi bun cu cineva rău înseamnă a fi bun cu el în calitatea sa de fiinţă umană. La asta cred că ne cheamă Isus prin Predica de pe Munte. Şi fiind bun cu cineva rău nu numai că i-L revelez pe Dumnezeu care e în mine, dar îl pot ajuta de asemenea să-L descopere pe acelaşi Dumnezeu care este în el (însă pe care, orbit fiind de rău, nu-L mai poate vedea). Iar întâlnirea aceasta, dintre Dumnezeu care e în mine şi Dumnezeu care e în acea persoană e cea care ne face să fim din nou fraţi, şi implicit fii ai Tatălui ceresc*. Ni se cere să fim buni cu cei răi deoarece e singura modalitate ca binele să triumfe. Un răspuns asemănător(rău pentru rău) nu va schimba în bine pe nimeni, niciodată.
Fi-vom dispuşi să trăim cum ne-a spus Isus?

*Am preluat această idee, într-o anumită măsură, de la Simone Weil (vezi cartea Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu, apărută cu mai mulţi ani în urmă la Humanitas).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s