Ce am învăţat de la Helen Keller

Helen.Keller
Undeva la sfârşitul secolului 19, mai exact în 1880, într-o familie americană a venit pe lume Helen. A fost un copil precoce: a început să vorbească la 6 luni şi să meargă la 1 an. Până la vârsta de 1 an şi 7 luni nu a avut probleme de sănătate. Apoi, în urma unei boli, a rămas oarbă, mută şi surdă. Până pe la 6 ani şi ceva, părinţii s-au străduit să o ajute cumva să perceapă lumea din jurul ei. Dar a fost extrem de dificil şi nu au reuşit mare lucru. Într-un final, au găsit o tânără de numai 20 de ani, Anne Sullivan(ea însăşi cu probleme serioase de vedere), care a devenit profesoara copilului lor.

Modalitatea prin care Anne a învăţat-o să comunice şi să perceapă lumea din jurul ei a fost una relativ simplă: mai întâi îi punea în braţe un obiect, apoi îi scria în palmă numele obiectului (folosind alfabetul surdo-muţilor). La început, fetiţa credea că e doar un fel de joc şi imita gesturile, dar nu le înţelegea sensul. Într-o zi de primăvară, când Helen avea aproape 7 ani, în timp ce scoteau apă din fântână cu ajutorul unei pompe, profesoara îi scrise în mână w-a-t-e-r. Şi brusc, Helen a înţeles pentru prima oară legătura dintre obiect şi limbaj! Entuziasmată, încerca să definească orice obiect pe care îl atingea. La sfârşitul acelei zile învăţase deja 30 de cuvinte! Până la finalul verii învăţase mai mult de 600 de cuvinte. Acesta a fost doar „începutul unui proces foarte lung, dar o uşă s-a deschis pentru Helen”.

Pasionată de citit şi scris, Helen se înscrie la un colegiu, pe care la 24 de ani îl absolvă „cum laude”. A fost prima femeie surdo-mută din istorie care a absolvit o instituţie de studii superioare! În timpul studiilor a început să-şi scrie şi memoriile, The story of my life (Povestea vieţii mele), iar acestea au fost publicate când avea 22 de ani.
Helen şi Anne deveniseră celebre în SUA mai înainte de a fi publicate aceste memorii. Începuseră la un moment dat să călătorească prin SUA şi să istorisească despre reuşita lor. Profesoara „traducea” publicului vorbirea aproape nedesluşită a fetei. Helen era o persoană foarte atractivă şi îmbrăcată cu mult gust, dar ochii ei arătau destul de ciudat (lucru care a fost reparat printr-o operaţie chirurgicală). Cele două au reuşit să intre în legătură cu numeroase personalităţi şi oameni bogaţi, care, fiind impresionaţi de dificultăţile pe care aceste femei le-au surmontat, au dorit să le sprijine financiar. Atunci când a cunoscut-o pe Helen, Mark Twain a spus despre ea că este, alături de Napoleon, cea mai interesantă persoană a secolului 19!
Începe să lupte pentru dreptul femeii de a vota(în SUA femeia nu a avut drept de vot până în 1920!), se înscrie în Partidul Socialist şi scrie numeroase articole pe teme politice.

La 36 de ani, cunoaşte pentru puţină vreme iubirea, fiind cerută în căsătorie de un bărbat (Peter) care era angajat ca secretar al ei. Dar familia ei s-a împotrivit foarte mult oricărei relaţii romantice şi legătura lor de dragoste a fost curmată într-un mod nemilos de către părinţii ei. În ciuda încercărilor acelui bărbat de a fi cu ea, nu au mai ajuns să fie niciodată împreună. Mai târziu, ea a descris această relaţie ca fiind „mica ei insulă de bucurie înconjurată de ape întunecate”.
Împreună cu profesoara ei, călătoreşte în întreaga lume (în 39 de ţări), contribuind imens pentru cauza surdo-muţilor şi a orbilor. A scris de asemenea 12 cărţi şi numeroase articole.
A fost devastată de durere atunci când profesoara ei a murit, dar a continuat să lupte pentru cauzele pentru care se angajase în anii anteriori. La un moment dat a fost pusă în scenă, pe Broadway, povestea vieţii ei. A apărut şi un film despre viaţa ei, The Miracle Worker, foarte bine primit de către public, iar actriţele din rolurile principale au fost recompensate cu premiul Oscar.

Spre sfârşitul vieţii a suferit un atac cerebral şi a trăit mai retrasă. A primit de-a lungul vieţii numeroase distincţii şi premii, printre ele fiind cea mai prestigioasă distincţie acordată în SUA unui civil(Medalia Prezidenţială a Libertăţii). De asemenea, numeroase universităţi din lume (inclusiv renumita universitate Harvard) i-au conferit titlul de doctor onorific. A murit în somn la 87 de ani, cu câteva săptămâni înainte de a împlini 88 de ani, iar la funeralii au participat 12 000 de persoane.
„De-a lungul remarcabilei sale vieţi, Helen Keller a stat ca un exemplu puternic al modului cum determinarea, munca grea şi imaginaţia pot permite unui individ să triumfe asupra adversităţii. Depăşindu-şi condiţiile dificile cu persistenţă, ea a devenit renumită la nivel mondial ca activistă pentru îmbunătăţirea vieţii altora.”

Ce am învăţat de la Helen Keller? Am învăţat, în cuvintele ei, că “dacă suntem deschişi spre schimbare,şi ne privim soarta cu seninătate, puterea noastră va fi de neînvins.” Şi că indiferent de vitregiile vieţii putem să contribuim într-un mod substanţial la binele omenirii.

Referinţe

http://www.biography.com/people/helen-keller-9361967
http://history1900s.about.com/od/people/a/Helen-Keller.htm
Filmul “The Miracle Worker”: http://www.imdb.com/title/tt0056241/?ref_=nv_sr_1

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s