Sociabilitate şi religie

În mintea multora religia trebuie neaparat să fie asociată cu habotnicia, cu intoleranţa, cu ipocrizia, cu îngustimea minţii, cu spirit necritic, cu mediocritatea, în fine, cu tot ce e mai rău. Nu neg că există exemplare care întruchipează cu succes aceste caracteristici, dar a generaliza e un păcat comis de mult prea multe ori şi cu prea mare uşurinţă. A fi o persoană religioasă şi în acelaşi timp sociabilă, deschisă la noi opinii, cu vederi largi, cu o atitudine critică şi relativistă vis-à-vis de religie în general şi de propria-ţi credinţă în particular, e imposibil, ar spune aceşti critici acerbi ai religiei.
Mie unul mi se pare numai firesc să poţi fi şi religios, şi sociabil în acelaşi timp. Pentru mine, omul cu adevărat religios e neaparat un om deschis, prietenos, capabil de a înţelege şi alte puncte de vedere şi de a se pune în situaţia interlocutorului, empatic, care are principii dar pentru care primează individul. Paul Ricoeur spunea că „dacă religia sau religiile au un sens, atunci sensul acela e să elibereze fondul de bunătate al oamenilor, să-l caute şi să-l scoată la lumină”. Haideţi să nu le mai dăm motive întemeiate criticilor religiei.

Advertisements

2 thoughts on “Sociabilitate şi religie

  1. tu ai mare dreptate ABEL,doar ca pt a fi asa,ar trebui ca mintea sa fie deschisa,apoi spiritul,….si in final sa te verifici cu actiunea,faptele.se spune ca dupa fapte ii vor cunoaste,dar unii au fapte,dar distructive ,nu de inaltare a spiritului catre MANTUITORUL .NU MA MAI IMPIEDIC DE MULT DE UNII CA ACESTIA,imi vad de drumul meu…..pe care il verific in conformitate cu percepte divine. continua,pt ca asa dupa cum te stiu,le imbini toate cu multa maestrie. GOD BLESS YOU

  2. Problema cu felul în care înțeleg unii religia e că-i tocmai pe dos:

    Deși în Biblie se spune „Nu judecați, ca să nu fiți judecați”, te trezești că te judecă tot timpul.
    De exemplu, în problema conviețuirii între persoane necăsătorite. Sunt destui care se uită strâmb la tine și încearcă să te aducă pe „calea cea bună”. Sau te bârfesc.

    Evident, nu religia în sine e problema, ci ochelarii de cal pe care și-i pun anumiți credincioși. Chiar dacă tu ești de ani și ani împreună cu aceeași persoană, că vă înțelegeți bine și susțineți reciproc, asta nu contează. Contează doar de ce-ați ajuns în pat, așa fără „certificat” (fie el și cel de la biserică).

    Asta așa. Ca idee. E greu să fii sociabil cu astfel de persoane „religioase”.
    De aceea, preferi să te întâlnești cu alți oameni, care nu și-au propus să te „îndrepte”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s