Privind soarele în faţă

În această carte foarte dătătoare de speranţă şi elan (cu sensul de însufleţire creatoare), psihoterapeutul american Irvin Yalom ne învaţă cum să ne confruntăm temerea faţă de moarte şi să găsim soluţii la aceasta. Aş mai recomanda încă alte două cărţi tot pe această temă, despre care am mai vorbit: Oscar Cullmann, Nemurirea sufletului sau învierea morţilor? şi Julian Barnes, Nimicul de temut. Această triadă mi-a fost de mare ajutor, şi asta pentru că fiecare oferă un anume tip de răspuns la anxietatea în faţa morţii. Cartea lui Cullmann se concentrează pe consolarea religioasă, soluţia oferită de Barnes e una nihilistă iar abordarea lui Yalom e existenţialistă.
Mi-a plăcut mult la Yalom pasiunea sa pentru viaţă, încercarea sa de a ne provoca să ne trăim viaţa la întregul potenţial, să preţuim fiecare moment, să ne bucurăm cu adevărat de existenţă. Sentimentul vieţii netrăite e probabil unul dintre motivele cele mai întâlnite la cei care se confruntă cu anxietatea morţii. Se pare că relaţia dintre cele două e următoarea: cu cât sunt mai mari regretele că nu ne-am trăit viaţa, cu atât se măreşte şi anxietatea în faţa morţii. Şi invers: cu cât avem simţământul că viaţa noastră a fost trăită fără rest, cu atât e mai mică sau chiar inexistentă anxietatea privitoare la moarte.
Deşi este ateu, trebuie să recunosc că e remarcabil modul în care vede viaţa. Am sesizat la el acel „ceva” care lipseşte din păcate multor credincioşi: bucuria lui „a fi”, aici şi acum.
Îmi amintesc de ceva asemănător când am citit mai demult un interviu luat soţiei lui Carl Sagan, Ann Druyan. Ambii erau convinşi că după moarte nu mai este nimic, că totul se rezumă la existenţa pământeană, aşa că au trăit cei 15 ani ai căsniciei cu convingerea că timpul ce li s-a dat e limitat şi prin urmare ar trebui să depună toate eforturile ca aceşti ani să fie unii cât mai fericiţi.
Yalom pune accent printre altele pe ideile unor mari gânditori precum Epicur, Nietzsche, Schopenhauer etc., în încercarea de a oferi un răspuns anxietăţii morţii. Eu spun că reuşeşte destul de bine prin modul cum pune problema, să tempereze şi chiar să vindece această anxietate.
Convingerea autorului e că „o confruntare cu moartea produce anxietate, dar are şi potenţialul de a îmbogăţi semnificativ viaţa”. Exact pe ultima parte se concentrează Yalom: cum să ne ajute să privim moartea în faţă şi să ne îmbogăţim viaţa în urma acestei înfruntări.
Ar fi multe, multe idei deosebite pe care le-am descoperit, însă aş vrea să vă las să le descoperiţi în mod personal. Un lucru e cert: cele câteva ore petrecute citind cartea lui Yalom vor fi unele dintre cele mai bine folosite ore din viaţa voastră.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s