Despre Poezie, cu încântare

Îi spuneam unei prietene că marea revelaţie a anului 2014 pentru mine a fost Poezia, una dintre cele 7 arte. Nu, n-am ajuns încă să spun ca Smewgy (dirigintele lui C.S. Lewis, de la Colegiul Wyvern) despre un vers al poetului John Milton: “Versul acesta m-a făcut fericit o săptămână întreagă” (1). Dar am fost pe aproape.
Sunt totuşi un foarte novice în ale poeziei. Pot spune doar că îmi aduce multă încântare. Da, “Încântare” e cuvântul cel mai potrivit care poate rezuma modul cum am perceput-o.
Amestecul acesta de entuziasm şi pasiune l-am mai avut şi atunci când am descoperit muzica pentru pian (ascultând live concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră, de Ludwig van Beethoven) ori pe cea pentru vioară (ascultând, tot live, concertul nr. 3 pentru vioară şi orchestră, de Max Bruch). Sau când am descoperit muzica unor compozitori precum Richard Wagner, Gustav Mahler sau Richard Strauss. Practic, toate aceste momente definitorii pentru mine le pot socoti “revelaţii”, puncte de plecare spre orizonturi nebănuit de frumoase.
Am înţeles că poezia de calitate nu se mărgineşte să afirme, ci sugerează(2). Ca de pildă, minunatele versuri de mai jos:
“Iarta-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.
Iartă-mă si ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.” (Nichita Stanescu, versuri din poezia “Rugăciunea”)

Marin Sorescu mi se pare un poet excepţional şi m-a impresionat cel mai mult până acum. De asemenea, Lucian Blaga, în special a sa poezie “Vreau să joc!”(3) din volumul “Poemele luminii” (1919).
Şi bineînţeles, Nichita Stănescu. Pe aceşti trei mari poeţi i-am citit mai mult în acest scurt răstimp. Aştept cu nerăbdare să-i citesc mai pe îndelete (şi pe alţi mari poeţi), lucru pe care vă îndemn călduros să-l faceţi şi voi.

Am convingerea că fiecare om are parte de diverse “revelaţii” personale, dar nu oricine şi le fructifică. Orice “revelaţie” pe lângă care trecem cu nepăsare e posibil să piară pentru totdeauna. Să fim aşadar în acea stare de disponibilitate necesară receptării, să ne conştientizăm trăirile şi să dăm curs acelor raţiuni ale inimii care sunt mai presus de raţiune.

————————–
1. C.S. Lewis, Surprins de bucurie, Humanitas, 2014, p. 128.
2. Ibidem, p. 91.
3. http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/vreausajoc.php

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s