Dezamăgit de Dumnezeu

Ştiu că titlul este unul dur, dar cred că e adevărat. Sunt nenumăraţi oameni dezamăgiţi de Dumnezeu. Poate eşti unul dintre ei, nu cunosc. Există o chestiune care mă preocupă mult în ultima vreme, şi anume, cum putem să-I rămânem credincioşi lui Dumnezeu, indiferent de dificultăţile ori dezamăgirile vieţii? Cum putem să nu ne pierdem încrederea în El, când totul ne merge rău sau pe dos, ori când nu primim niciun răspuns la rugile înălţate?

Sunt momente în care Dumnezeu (pare că) tace. Cel mai dureros este pentru cei care văd în Dumnezeu o Persoană preocupată în mod personal de individ. Poate te rogi cu toată sinceritatea pentru o situaţie din viaţa ta ori a cuiva drag pentru tine -uneori ani întregi- şi în loc de răspuns primeşti…tăcere.

Cred că e numai normal să fii dezamăgit(ă). Dar trebuie să te întrebi cu toată sinceritatea: sunt într-adevăr dezamăgit(ă) de Dumnezeu, sau de aşteptările mele?

În celebra sa carte, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, C.S. Lewis spune că mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu „îşi retrage” ajutorul, dacă nu în adevăr, cel puţin din experienţa noastră conştientă. El se foloseşte de „râpele” din viaţa creştinilor (mai degrabă decât „liniştea vârfurilor”) pentru a face din aceştia genul de persoane pe care Şi le doreşte. „El vrea ca ei să înveţe să umble singuri de aceea îşi retrage El mâna; ba e de ajuns ca ei să vrea cu adevărat să umble, fiindcă El se mulţumeşte şi cu mersul împiedicat.” Se pare că „rugăciunile înălţate în perioade de secătuire îi sunt Lui cel mai pe plac”. Lewis insistă mult pe faptul de a-I rămâne credincioşi lui Dumnezeu, indiferent de situaţii şi de „(ne)răspunsurile” Acestuia.

Iar în altă parte, în Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism citează „afirmaţia incomodă” pe care a auzit-o cândva de la un creştin încercat: „Am văzut multe răspunsuri extraordinare la rugăciune şi nu puţine mi s-au părut miraculoase. Dar de obicei au loc la început: înainte de convertire sau imediat după aceea. Pe măsură ce viaţa creştină merge înainte, tind să fie mai rare. Refuzurile, de asemenea, nu doar sunt mai dese; devin din ce în ce mai greu de confundat, mai apăsate.”

Eu unul sunt extrem de uimit (în sens pozitiv) de modul „ciudat” al lui Dumnezeu de a lucra în viaţa noastră. Da, şi eu am dezamăgiri. Însă nu pun aceste dezamăgiri în contul lui Dumnezeu, ci în cel al vieţii. Mi-aş dori (mai mult) să pot spune în dezamăgirile mele, asemenea lui Isus (cu siguranţă cel mai dezamăgit Om care a trăit pe Pământ): „Tată,…nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” (Matei 26: 39)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s