Secretul bunei dispoziţii

Noi, românii, suntem mai tot timpul prost dispuşi şi mi se pare că de multe ori dramatizăm nenecesar. În tot acest peisaj gri şi sumbru, mai întâlneşti, din când în când, câte un om bine dispus. Oamenii bine dispuşi sunt admiraţi dar şi compătimiţi în acelaşi timp. Li se reproşează că sunt naivi, idealişti, visători, că nu trăiesc „cu picioarele pe pământ”, că nu sunt suficient de „obiectivi”. Cu toţii avem momente în care suntem prost dispuşi. Totuşi, să încercăm să nu facem din proasta dispoziţie un mod de viaţă.  Nimeni n-ar vrea să trăiască în preajma unei persoane prost dispuse tot timpul.

„Când eşti prost dispus, devii, brusc, „obiectiv”. Vezi lucrurile şi oamenii în lumina lor „adevărată”, adică insuficientă: vezi penumbrele lumii, stârnit de propria ta penumbră” spunea Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani. „Dimpotrivă, când eşti bine dispus, totul ţi se pare tolerabil. Ierţi. Iertarea e un chip al bunei dispoziţii…Dar când eşti bine dispus? Când eşti îndrăgostit. Sau când tocmai ai răspuns unei întrebări grele. A fi tot timpul ca unul care e îndrăgostit şi care a înţeles…Aceasta ar putea fi cheia bunei dispoziţii, şi a credinţei.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s