O dragoste care nu poate fi învinsă

Există un loc în Noul Testament, unde ni se spune că nimic nu-l poate despărţi pe creştin de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8, 28-39). În aproape toate explicaţiile pe care le-am auzit sau citit până acum în legătură cu acest pasaj, accentul cade pe om şi relaţia acestuia cu divinitatea. Cred mai degrabă că dragostea lui Dumnezeu faţă de om (manifestată într-un mod special prin Isus Hristos) se află în prim-planul pasajului.

După ce pune întrebarea „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?”, apostolul Pavel dă şi răspunsul: nimic nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos (8, 35a.39b).

Dragostea umană faţă de Dumnezeu este limitată, imperfectă şi de multe ori – să recunoaştem – condiţionată. În schimb, dragostea lui Dumnezeu faţă de om este perfectă, infinită şi necondiţionată.

Cred că apostolul Pavel vorbeşte aici mai degrabă despre dragostea lui Dumnezeu faţă de om ca despre cea care nu poate fi împiedicată de nimic să se manifeste, şi nu despre dragostea omului faţă de Dumnezeu, care, în opinia mea, poate fi împiedicată să se manifeste.

Înţeleg că dacă nimic şi nimeni nu ne poate despărţi de Dumnezeu, e datorită faptului că nimic şi nimeni nu îl pot împiedica pe Dumnezeu să (continue să) ne iubească.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s