Un răspuns la problema suferinţei

Există foarte multă suferinţă în lumea noastră. Suferinţă fizică, psihică, emoţională etc.

S-a scris enorm pe această temă.  Cred că este una dintre cele mai dificile probleme pe care şi-o poate pune o fiinţă umană (în special atunci când se confruntă în mod direct cu ea). Mai cred că “suferinţa nu poate fi teoretizată”. E o taină care depăşeşte de cele mai multe ori sfera înţelegerii umane.

Rabinul Harold S. Kushner, în cartea sa When bad things happen to good people (Când oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele), oferă unele reflecţii deosebit de profunde asupra suferinţei umane. El spune că întrebările de genul: „De ce? De ce mi s-a întâmplat tocmai mie? Ce am făcut ca să merit aceasta?” etc., sunt întrebări fără sens, la care nu se poate oferi un răspuns. Punându-ne întrebări de genul acesta, tendinţa va fi să ne concentrăm asupra trecutului şi a durerii. Însă putem pune o întrebare care ne poate ajuta să ne concentrăm asupra viitorului: „Dacă mi s-a întâmplat aceasta, ce voi face acum şi cine mă poate ajuta?”

Pentru mine, cel mai bun răspuns la problema suferinţei nu e vreo teorie sau altceva. E o persoană, Isus Hristos. Mă uimeşte foarte mult un lucru:  El – singura fiinţă umană din istorie care a avut posibilitatea să-şi aleagă destinul de la bun început-, a ales calea suferinţei şi a morţii. Nu cred că faptul acesta a fost la voia întâmplării. A fost pentru a ne arăta ţie şi mie că El a trecut pe aici, că ne înţelege şi ne este alături, chiar şi atunci când nu ne poate ajuta. Mie îmi este de ajuns.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s