A vedea viaţa cu alţi ochi

M-am întrebat adesea: oare e neaparat nevoie, ca oameni, să ajungem în situaţii dificile (o boală, un accident, pierderea cuiva drag etc.) pentru a începe să reflectăm mai profund asupra vieţii,  să o vedem cu alţi ochi? Atunci când toate ne merg bine, gândim că aşa va fi mereu, iar prin urmare nu ne punem prea multe întrebări despre viaţă. Spectrul morţii pare şi el foarte îndepărtat, dacă nu cumva inexistent. Pur şi simplu nu intră în calculele noastre. Însă viaţa e extrem de incertă. Într-o clipă, existenţa cuiva se poate schimba drastic.

N-am ştiut de unde vine expresia „A vedea viaţa cu alţi ochi” până când am întâlnit următoarea poveste: „Se spune că atunci când omul trage să moară, Dumnezeu îi trimite Îngerul Morţii, care este un înger ce poartă pe aripile sale mulţi ochi. Iar dacă Dumnezeu, în mila Lui, decide ca omul respectiv să nu moară, îl cheamă înapoi pe Îngerul Morţii, numai că acesta, înainte de a se întoarce, îşi desprinde un ochi de pe aripile lui şi-l dăruieşte celui ce trebuia să moară. Iar muribundul, revenind la viaţă, din clipa aceea o va vedea altfel” (Dan Puric, despre Omul Frumos, pp. 111-112).

Bineînţeles, e doar o poveste.  Să nu uităm totuşi, că atunci când ajungem să vedem viaţa cu alţi ochi, de fapt, nu sunt ai noştri (cei pe care îi aveam mai înainte). Sunt ochi ce ne-au fost dăruiţi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s