A-ţi uita vârsta

Discutam cu o bătrânică toamna trecută şi am întrebat-o ce vârstă are, iar ea mi-a răspuns cu seninătate “Nu ştiu. Cine mai ştie câţi ani am?”
E atât de frumos să-ţi uiţi anii, să nu-ţi mai ştii vârsta…!(trebuie să precizez că şi-a amintit câteva clipe mai târziu că a împlinit recent 80 de ani…).

Faptul că într-o primă instanţă nu a putut să-mi spună ce vârstă are nu a fost din cauza vreunui deficit al memoriei, ci datorită unui mod de a trăi care a scos din ecuaţie acest element. Mi-am zis mie însumi că asta înseamnă probabil să trăieşti cu adevărat: să nu te intereseze numărul anilor, ci calitatea acestora.
Mi s-a părut faină această totală nepreocupare pentru numărul anilor vieţii…un fel de intrare în atemporalitate, în misterul vieţii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s