Când non-sensul capătă sens şi aparentul sens, non-sens

E paradoxal că non-sensul existenţei noastre ne face de multe ori să cădem în păcat (un fel de a spune “Si-aşa nu contează”; “Ce sens are ascultarea mea de Dumnezeu?”; “Am ascultat şi totuşi iată ce mi se întâmplă”, etc.), însă tot lipsa de sens (a păcatului) ne face să abandonăm calea lui, să ne întoarcem pe acel drum despre care inima ne spunea (de cele mai multe ori şoptit) că e cel potrivit. Era practic şoapta lui Dumnezeu, pe care o auzim doar atunci când non-sensul capătă sens (înainte de a da curs păcatului) şi când aparentul sens al păcatului nu mai are sens (când experimentăm păcatul şi-i vedem urâţenia, apoi renunţăm la acesta şi dorim să facem o schimbare în viaţa noastră).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s