Vremea iubirii

Pentru orice lucru există o vreme, spunea Eclesiastul (vezi Eclesiastul 3, 1-8). Toate reflecţiile lui despre existenţa umană trebuie înţelese prin prisma a ceea ce grecii numeau “kairos” – acel „moment potrivit, unic, care nu trebuie pierdut ci valorificat, vreme potrivită, şansă, un punct în timp în care schimbarea este posibilă”. Şi „iubitul îşi are vremea lui” (v. 8): cu alte cuvinte îşi are “kairos”-ul lui.
Totuşi, cum putem şti care este această vreme potrivită?
Vine un timp în viaţa noastră când căutăm să dăm un sens profund gestului iubirii, când dorim să intrăm într-o relaţie de dragoste cu o persoană de sex opus. Dar asta nu înseamnă neaparat că suntem şi pregătiţi pentru aceasta. Şi atunci, se naşte întrebarea: cum putem fi pregătiţi pentru a iubi, pentru a sesiza “kairos”-ul acestui gest?
Henri Nouwen, un scriitor renumit al sec. XX, spunea că mai întâi de toate trebuie să revendicăm acest mare adevăr: că suntem fiii preaiubiţi şi fiicele preaiubite ai lui Dumnezeu. Apoi să ne trăim viaţa bazându-ne pe acest adevăr profund. Când ajungem să trăim aşa, ca fii preaiubiţi şi ca fiice preaiubite, vom fi cu adevărat pregătiţi pentru iubire. Iar când vom întâlni o persoană de sex opus care trăieşte în acelaşi mod, vom fi de asemenea pregătiţi să intrăm într-o relaţie de iubire cu ea.

Prin urmare, Dumnezeu e liantul, punctul de legătură, Cel care face posibilă o iubire adevărată. Cred că doar un fiu preaiubit şi o fiică preaiubită pot sesiza cu certitudine când este „vremea iubirii”, şi o pot şi trăi.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s